,,Să ne cunoastem scriitorii! 20 de intrebari – 20 de raspunsuri” – Interviu cu Doru Melnic
Antoche Sibiana Mirela: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să vă cunoască, ne puteți spune câteva lucruri despre dumneavoastră?
Doru Melnic: Într-un scurt C.V. vă pot spune că m-am născut în Tecuci, în data de 04.06.1954, iar când aveam aproape 2 ani, părinții mei (mama învățătoare, tata ininer. agronom) s-au mutat în Bârlad, într-o casă naționalizată, lângă Teatrul de Stat, „Victor Ion Popa”, unde am locuit până la 13 ani, când zona a fost demolată, pentru extinderea Parcului Teatului. Copilăria a fost una din cele mai frumoase etape ale vieții mele, petrecută într-o curte mare, cu grădină, sau în Parcul Teatrului, ajungând să devin simpatic unor actori ai teatrului și să pot asista uneori la repetiții, la scenă. Clasele V-VIII le-am urmat la Liceul „Gheorghe Roșca Codreanu”, în paralel cu Școala de Arte Plastice „Octav Băncilă”, avându-l ca profesor, pe pictorul Ion Istrate. Tot în această perioadă am luat lecții de acordeon, în particular, timp de doi ani, cu profesorul Mencikov la Casa Armatei. Începând din clasa a XI-a, după un concurs de admitere, am fost admis la Clasa Specială de Matematică, avându-l ca diriginte și profesor de matematică, pe domnul Ion Boicu. Admiterea la Facultatea de Mecanică din Iași, Secția Tehnologia Construcțiilor de Mașini, nu a fost o problemă și nici obținerea carnetului de șofer, pentru că la Specială-Matematică, orele de lucru manual fuseseră înlocuite cu ore de cunoaștere a motorului (primul trimestru), cunoașterea regulamentului de circulație (trimestrul al II-lea) și conducere auto (trimestrul al III-lea). În perioada facultății am condus Cenaclul MOLDAVIA, al Centrului Universitar Iași. După terminarea facultății am primit repartiție la Uzina de Avioane Craiova și la scurt timp (având talent la desen) am fost cooptat în rândul inginerilor, proiectând un modul din structura avionului I.A.R. ’99. În paralel am înființat și am condus Cenaclul „OLTDAVA”, al Casei de Cultură a Municipiului Craiova. Deși am avut toate aprobările pentru transferul la Institutul de Creație Științifică și Tehnică din București, pentru că soției (inginer chimist) nu i se găsise post în Capitală, m-am transferat la Institutul de Proiectări Energetice, Filiala Iași, ca inginer proictant termomecanic, ocupându-mă de proictarea de rețele tehnologice și de termoficare în Centralele Electrice și Termice din Moldova. În paralel am activat la Cenacul „COLUMNA”. După transformarea Institutului în societate comercială cu denumirea S.C. TERMOPROIECT S.A. am proiectat diverse instalații termice în orașele din Moldova. În această perioadă am activat la „Academia Bârlădeană”, apoi la Academia Liberă „Păstorel”, condusă de Vasile Vajoga, la Asociația Literară „Păstorel”, condusă de Mihai Batog-Bujeniță, la Prima TV Iaşi „La un ceai cu Petrică Frăsilă”, la TELE MOLDOVA+, la emisiunile JOIA TINERETULUI, ca invitat permanent. Ultimii zece ani de activitate în proictare am lucrat la S.C. BETA STAR S.R.L., derivat din I.S.P.E., Filiala Iași. Momentan activez ca membru în Liga Scritorilor Români, Filiala Iași N-E, ca invitat permanent la Asociația Scriitorilor fără Frontiere și tot ca invitat permanent în Asociația Literară „Păstorel”. De curând am primit invitația din partea poetului Grigore Curcanu, de a colabora cu Cenaclul „Dor de infinit” din București, condus de domnia sa.
Antoche Sibiana Mirela: Citindu-vă biografia mi-am dat seama că, în fața mea, am un scriitor cu o activitate literară complexă! De când pasiunea pentru scris? Este talent nativ sau moștenire de familie?
Doru Melnic: Pasiunea pentru a versifica, aș putea considera că a început din clasa a III-a, când învățătoarea mea, Camelia Oprișan, ne-a cerut nouă elevilor, să scriem o strofă dedicată primăverii, iar eu am scris o poezie de trei strofe, pe care am intitulat-o „Ghiocelul”. Procupări mai intense de a scrie poezii au început prin clasele a V-a și a VI-a, când la orele de pictură la Școala de Arte Plastice, în timp ce desenam sau pictam, aveam timp suficient pentru a medita la textul unei poezii… Aș putea spune că în această etapă a vieții, până în clasa a VIII-a, culoarea din pictură se împletea cu versurile din poezii… Erau poezioare stângace, în care urmăream mai mult rima versurilor… În clasele de liceu am început să acord o mai mare atenție poeziei, iar în studenție mi-am făcut o pasiune pentru a scrie…
Ca să vă răspund și la a doua întrebare : aș putea spune că este un talent nativ, dar știu că atât mama mea, cât și tatăl meu, în tinerețea lor, au scris poezii, fără să facă o pasiune în acest sens…Căci se știe : „că nu e om să nu fi scris o poezie…” Mama mea fiind învățătoare, avea o voce de soprană și cânta în Corul Cadrelor Didactice din Bârlad, astfel că ajunsesem să învăț multe cântece de la ea, așa că tot prin clasa a III-a am luat premii atât la muzică populară cu „Mi-am făcut bundiță nouă…”, cât și la muzică ușară „Macarale” sau la recitări, din „Muma lui Ștefan cel Mare” de Dimitrie Bolintineanu, poezie pe care o știam partial încă de la 4 ani, stâlcind cuvintele, stârnind râsul celor maturi…
Antoche Sibiana Mirela: Povestiți-ne despre debutul literar!
Doru Melnic: În perioada liceului, la Clasa Specială de Matemtțică, împreună cu alți cinci colegi, am scos o revista manufacturială, într-un singur exemplar, care era citită într-un cadru restrâns, revistă intitulată LAGADO, care cuprindea comentarii sportive, comentarii muzicale, poezii, pamflete, descrierea unor evenimente mai hazlii din viața de elev…Eu refuzasem să public în revista Liceului ,,ARIPI TINERE”, pentru că se cereau în primul rând poezii patriotice, iar eu nu aveam nicio poezie de acest gen și chiar dacă se admiteau și poezii de dragoste, eu nu vroiam să se interpreteze că poezia X este dedicată fetei Y din liceu sau de la un alt liceu din Bârlad. Așa că am publicat în revista clandestină, a lagadiștilor, parodii și poezii vesele, până la interzicerea revistei, după 5 numere săptămânale… Debutul literar (mai mult un debut radiofonic) l-aș putea considera în anul I de facultate, când am început să am emisiuni permanente la Stația de Radio Amplificare „Tudor Vladimirescu”, din Complexul Studențesc cu același nume din Iași. Aici împreună cu Dan Căilean (șeful stației), am gândit înființarea unui cenaclu studențesc, idee ce s-a materializat în toamna anului 1974, an ce îl pot considera ca debut pe marea scenă a Casei de Cultură a Tineretului și Studenților din Iași. Devenind mai apoi conducător al Cenaclului „MOLDAVIA” al Centrului Universitar Iași, am fost preocupat mai mult de spectacole și mai puțin de publicații, dar îmi aduc aminte că am dat câteva poezii, pentru a fi publicate la Revista OPINIA a Centrului Univesitar Iași. Dar cum în Iaşi (în acele vremuri) poeziile mele încă nu aveau acces la ziarele şi revistele locale, profesorul universitar dr. doc. șt. Dumitru Mangeron (care îmi fusese profesor în anul II de facultate), având cursuri de susţinut în Canada, mi-a publicat la Ottawa, atât în limba română (pentru comunitatea românească), cât şi în limba franceză (pentru comunitatea franceză – cunoştea la perfecţie cel puţin 5 limbi străine), două poezii: „Focul dragostei” şi „Teoria iubirii”. Din păcate, atât ziarele şi revistele, cât şi cărţile ştiinţifice şi de cultură i-au fost confiscate la graniţă, la întoarcerea din Canada, aspect care l-a mâhnit profund pe profesor… Și acest aspect l-aș putea considera un debut literar… După întoarcerea din Canada a profesorului Dumitru Mangeron, (deşi nu îmi mai era profesor) după câteva întâlniri particulare, la vila domniei sale din Copou, am fost selectat la întrunirile permanente ţinute la sfârşitul săptămânilor, duminica între orele 12-13 „la o cafeluţă”, (dar era doar un pretext de discuţii pe diverse domenii) unde erau invitaţi: profesori universitari, doctori, ingineri din diverse domenii, scriitori, arhitecţi, pictori, etc… (aparent, un fel de cenaclu, dar discuţiile erau foarte interesante şi se purtau la un nivel foarte înalt). De fiecare dată recitam din poeziile mele…
Antoche Sibiana Mirela: Scriitorii sunt adesea asociați cu persoanele singuratice sau care trăiesc intens propria lor singurătate, fie ea în doi! Există vreun adevăr în această zicere?
Doru Melnic: În cazul meu zicerea nu este valabilă… Eu fiind în primul rând ,,om de scenă”, mi-a plăcut mereu să fiu înconjurat de multă lume, să am mulți prieteni și multe cunoștințe, chiar dacă printre ei se strevurase și persoane invidioase… Despre singurătate poate am scris în anii adolescenței, dar asta nu însemna că eram un siguratic… Îmi plăcea să trec prin diverse stări sufletești, imaginare, tocmai pentru a-mi da seama ce simt cei din jurul meu, pentru a fi cât mai aproape de sentimentele și gândirea lor…
Antoche Sibiana Mirela: Ce ați simțit atunci când ați publicat prima carte? Ce sentimente v-au încercat?
Doru Melnic: Cum era firesc, un sentiment de mare bucurie, primul volum fiind „Ipostazele iubirii”, la Editura „Amurg Sentimenta” din Bucureşti, în anul 2010. Bucuria am destăinuit-o în primul rând foștilor colegi de facultate, care urmăriseră evoluția mea artistică din perioada MOLDAVIEI și care au fost de acord cu propunerea prof. universitar dr. doc. șt. Dumitru Mangeron (decanul nostru de promoție), ca la sfârșitul facultății să scriu „Hronicul Facultății de Mecanică” (o tradiție a facultății), pe care am avut onoarea să-l prezint la Cursul Festiv. Hronicul a cuprins descrierea hazlie a activității noastre ca studenți, în cei cinci ani de facultate, cu ironii referitoare la ticurile verbale ale unor profesori, cu strofe vesele despre viața de student. Totodată, primul volum mi-a stârnit dorința de a publica și a edita și alte volume, cu toate că eu eram adeptul contactului direct cu spectatorii, mai puțin cu cititorii…
Antoche Sibiana Mirela: Aveți un loc anume unde vă așterneți gândurile?
Doru Melnic: Nu! În studenție, având și scrisul mărunt, scriam câteva versuri pe un bilet de tramvai sau autobuz și când ajungeam la cămin, continuam poezia, care în aproximativ jumătate de oră era gata, dacă avea doar 6 strofe. Rapiditatea de a scrie am păstrat-o și la bătrânețe, dar durează mai mult, pentru că am poezii cu mai multe strofe. Acum scriu acasă, fără condiții speciale, nu îmi trebuie o liniște perfectă, pot avea fondul sonor al unui televizor, sau chiar gălăgie în jurul meu, (nu este o problemă), căci eu mă pot concentra la ce scriu…
Antoche Sibiana Mirela: Până la momentul interviului câte volume aveți tipărite?
Doru Melnic: Până în prezent am editat 5 volume: „Ipostazele iubirii”, „Declarații vesele (de iubire)”, „Ultima strigare…” „Texte de sertar” – Supliment nr.1 la volumul „Ultima strigare…” și „Poezii din arhiva mea” – Supliment nr.2 la volumul „Ultima strigare…” Lucrez momentan la un volum care va avea aceeași structură cu volumul „Ultima strigare”, ce va fi suplimentul nr.3 și probabil se va intitula „Traista cu amintiri” sau poate „Traista cu zâmbete”… Nu m-am decis încă…
Antoche Sibiana Mirela: În afară de scris, legat tot de literatură, mai faceți și altceva? Considerați scrisul o meserie din care se pot câștiga bani?
Doru Melnic: Da! Am ajutat mai mulți poeți care erau la primul volum, să-și publice volumele de versuri. Astfel l-am ajutat șă editeze pe poetul Emanoil Ignat din Iași, căruia i-am scris și prefața la volum, pe poetul Aurel Relinschi din Târgu Jiu, căruia i-am scris și prefața la un volum, pe scriitorul George Bădărău din Iași, căruia i-am scris prefața la un volum și alte trei recenzii la cărțile domniei sale, deja publicate, recenzii ce au apărut în revistele „Cronica”, „Dunărea de Jos”, „Contact Internaţional”. De asemeanea am sprijinit lansarea și popularizarea poetei Elena Sarghe și admiterea ei în Asociația Literară „Păstorel” și în grupul „Seniorilor Iașului”. În perioada MOLDAVIEI, la solicitarea poetului Silviu Rusu (directorul din acea vreme, a Centrului de Îndrumare a Creației Artistice de Masă din Județul Iași), am participat la reciclarea directorilor de Cămine Culturale din Județul Iași, ținând o prelegere referitoare la condițiile de înființare a unui cenaclu, componența unui cenaclu, modul de întocmire a unui program artistic, regizarea programului, metode de popularizare și de atragere a spectatorilor, etc.
Ca să vă răspund la a doua întrebare, vă pot spune clar (cel puțin în cazul meu): scrisul nu este o meserie din care se pot câștiga bani, de aceea trebuie să ai o meserie de bază, în cazul meu, inginer proiectant. Pe vremea primelor trei cenacluri artistice la care am participat: MOLDAVIA; OLTDAVA și COLUMNA, se puteau câștiga bani, aceasta pentru că spectatorii erau plătitori de bilete, iar sălile erau pline, aducându-se și frumoase benificii instituțiilor de cultură tutelare…
Antoche Sibiana Mirela: La care editură v-ați tipărit cărțile și de ce o considerați preferata dumneavoastră?
Doru Melnic: Așa cum am subliniat în interviu, primul volum „Ipostazele iubirii” l-am tipărit la Editura „Amurg sentimental”, în 2010, în București. Următoarele volume le-am tipărit la P.I.M. Iași, care este evident preferata mea, pentru că este aproape de mine și pentru că are prețuri accesibile.
Antoche Sibiana Mirela: Participați la evenimente sau cenacluri literare? Sunteți membru al vreunei asociații sau uniuni de creație din Romania sau din afara țării?
Doru Melnic: Am participat activ, în primul rând pe scenă, la diverse cenacluri, după cum urmează:
– 1975-1979: Membru fondator şi apoi conducător al Cenaclului Literar-Artistic „MOLDAVIA” al Centrului Universitar Iaşi. În vara anului 1977, obţin Premiul I la Festivalul Umorului Studenţesc de la Costineşti. Cel mai mare spectacol organizat de mine (din fonduri proprii) a fost SPECTACOLUL de ADIO, din data de 03. (h=20) – 04. (h=4).06.1979, desfăşurat în campusul Tudor Vladimirescu, în prezenţa a peste 17.000 de spectatori. Dar, un turneu deosebit, rămâne pentru mine cel organizat de Societatea de Impresariat Artistic ARIA din Bucureşti, (prin persoana lui Mircea Aristide), prin oraşele Suceava, Iaşi, Paşcani, alături de Sofia Vicovreanca, Dorin Anastasiu şi Nae Lăzărescu. În această perioadă am participat la emisiunile de la Radio „Tudor Vladimirescu” Iaşi și la serile culturale din taberele studenţeşti de la munte şi mare, în perioada vacanţelor (1974-1979), la emisiunile de la Radio Vacanţa Costineşti, (în perioada estivala 1976-1982), mai ales după ce în 1977 am câștigat Premiul I, la Concursul de Umor ediția a II-a Costinești, din cadrul Festivalului Artei Studențești.
– 1979-1983: Iniţiator şi conducător al Cenaclului Literar-artistic „OLTDAVA” al Municipiului Craiova, (în acea perioadă am interpretat cu voce şi chitară, cântece din compoziţiile propii, dar şi din folclorul studenţesc şi am câştigat două Premii de Popularitate pentru poezie), cel mai interesant turneu organizat de mine fiind cel cu cenaclurile reunite OLDAVA + MOLDAVIA, prin oraşele Bârlad, Huşi, Iaşi, Vaslui, în martie 1980. În această perioadă am participat la emisiunile Stației de Radio Amplificare, cu circuit închis, din cadrul Uzinei de Avioane Craiova.
– 1983-1987: Prezentator 2 la Cenaclul Artistic „COLUMNA”, al Tineretului din Iaşi, condus de Petrică Frăsilă, cel mai lung turneu fiind cel din Ardeal, prin 8 oraşe importante. M-am retras în martie ’87, după două spectacole de succes, susţinute pe scena Teatrului Naţional din Iaşi, crezând că acest eveniment este finalul carierei literar-artistice, mai ales că vremurile erau din ce în ce mai grele, iar libertatea cuvântului din ce în ce mai restrânsă…
– 1986 am fost atestat ca artist liber profesionist la Comisia Naţională din București, prezidată de actriţa Carmen Stănescu.
– 1990: Am înființat ziarul umoristic „RIDEND”, iar după falimentul acestuia, am lucrat, ca redactor şef-adjunct (în paralel cu munca de proiectare la I.S.P.E. filiala Iaşi) la ziarele umoristice „ARDE’IAŞU„ şi „SOACRA”.
– 1992-1994: Membru fondator al Academiei Bârlădene, înfiinţată la Casa Vasile Pogor din Iaşi, prin grija poetului Lucian Vasiliu şi am rămas fidel până la desfinţarea ei…
– Din 2010, invitat la Academia Liberă Veche „Păstore”, condusă de epigramistul Vasile Vajoga, apoi în 2011, invitat la Prima TV Iaşi, „La un ceai cu Petrică Frăsil”.
– 2014-2016 invitat permanent la TELE MOLDOVA+, la emisiunile JOIA TINERETULUI, apoi invitat permanent la Asopciația Literară „Păstorel”, condusă de scriitorul Mihai Batog Bujeniță, unde particip și în prezent la evenimentele culturale.
– Din vara anului 2021 am participat la evenimentele cultural-artistice ale Ligii Scriitorilor Români, Filiala Iași, N-E, conduse de ziaristul Dan Teodorescu, iar din ianuarie 2022, am devenit membru al Ligii. Din vara anului 2022 am devent invitat permanent la Asociația Scriitorilor Fără Frontiere, condusă de Elena Mândru și invitat permanent la gruparea „Seniorii Iașului”, grupare condusă de Alexandru Sireteanu.
Antoche Sibiana Mirela: Se scrie mult și lucrul acesta îl cunoașteți și dumneavoastră! Există piață de desfacere în România? Cărui segment de public, vă adresați?
Doru Melnic: În orașele mari ale României ar exista o piață de desfacere, dar asta depinde de puterea de cumpărare a iubitorilor de literatură, putere ce scade de la o zi la alta…
La a doua întrebare vă pot răspunde că segmentul de public căruia mă adresez, este funcție de etapa din viața mea. Astfel în tinerețe, la Cenaclurile MOLDAVIA, OLTDAVA și COLUMNA mă adresam elevilor și studenților, mai puțin oamenilor maturi, excepție fiind atunci când colaboram cu alte instituții de cultură, cum era „ARIA” sau Centrul de Îndrumare a Creației Artistice de Masă. Cu timpul, pe măsura înaintării în vrâstă, m-am adresat mai mult unui public matur, iar la bătrânețe mă adresez mai mult persoanelor de vârsta a III-a și persoanelor mature.
Antoche Sibiana Mirela: Sunteți un scriitor consacrat! Unde vă pot găsi cititorii activitatea literară și de unde vă pot cumpăra cărțile?
Doru Melnic: Cititorii mei sunt din rândul spectatorilor, de la diverse evenimente cultural-artistice. Nu am trimis cărți prin librării, pentru că (așa cum mi s-a spus) decontul se face la sfârșit de an și rămân cu banii blocați și cărți blocate, plus procentul aferent vânzării, care mărește prețul volumului… Interesul fiind ca prețul să fie accesibil cititorilor.
Antoche Sibiana Mirela: Este scrisul o formă de eliberare emoțională a sufletului? Vă simțiți împlinit la finalul oricărui manuscris?
Doru Melnic: În tinerețe, mai ales când scriam poezii de dragoste, aș putea spune că era o formă de eliberare a sufletului. La maturitate, scriind mai mult pamflete și apoi monologuri umoristice, este mai mult o eliberare mentală. În general da, mă simt împlinit, pentru că tot ce fac, fac din pasiune, din plăcerea de a scrie și de a apărea în public…
Antoche Sibiana Mirela: Cum vă alegeți temele sau ele vă aleg pe dumneavoastră?
Doru Melnic: Vedeți, aici depinde în ce etapă din viață te găsești și în ce anturaj te afli… Când eram elev scriam mai mult poezii de dragoste. Când am devenit student, în afara poeziilor de dragoste, am început să scriu pamflete și parodii, inspirate din viața de student… Apoi ca inginer proiectant, am continuat mai mult pamflete, parodii și texte umoristice… Deci temele au depins mereu de etapa de viață pe care o trăiam și de preocupările cotidiene.
Antoche Sibiana Mirela: V-a trecut prin minte, vreodată, să renunțați la scris? Și dacă da, ce v-ar fi determinat?
Doru Melnic: Nu m-am gândit niciodată să renunț la scris, chiar dacă uneori eram în pană de subiecte, dar mi-a venit idea de a scrie „declarații vesele de iubier”, o temă inepuizabilă, în care folosesc libajul specific fiecărei meserii în parte, în cadrul unei declarații de dragoste și astfel subiectele nu au lipsit. Tema a fost continuată și în cele două suplimente la volumul „Ultima strigare…” Mai sunt și evenimentele cotidiene, care constitue o altă sursă nesecată de inspirație…
Antoche Sibiana Mirela: Considerați necesar întroducerea în manualele de literatură a poeziei și prozei contemporane?
Doru Melnic: Să fiu sincer, părerea mea este că majoritatea elevilor din ziua de astăzi, în general, nu prea sunt interesați de poezie sau de proză. Poate ceva proză S.F., ar putea stârni un interes mai mare… Chiar într-o poezie de-a mea din anii studenției spuneam: „Nu pot opri a artei evoluții, // Dar mă-nspăimânt de ceea ce urmează, // Căci omul își va pierde din emoții // Va deveni o minte veșnic trează // Și super-oameni, doar cu rațiune, // Lipsiți de sentimente și de dor // Vor deveni un mecanism cu nume, // La fel ca un robot sau un motor…”
Antoche Sibiana Mirela: Ce mesaj aveți pentru tinerele talente?
Doru Melnic: Cred că cel mai indicat mesaj ar fi cel rostit de Titu Maiorescu: „Scrieți, băieți, numai scrieți!” În acest context, din păcate, îmi amintesc de un eveniment care m-a uimit… În urmă cu cinci sau poate șase ani, eram cu Asociația Liberă ,,Păstortel”, (condusă la cea vreme de epigramistul Vasile Vajoga), la Facultatea de Filologie din Iași, având drept spectatori studenți din anul I… Cu stupoare am aflat de la un conferențiar universitar, îndrumător de an, că niciunul dintre studenții anului I nu avea pasiune pentru a scrie, nici chemare pentru literatură… Admiterea se făcuse fără examen, numai pe baza notelor din liceu și bacalaureat, iar talentul, sau măcar dorința de a scrie, erau inexistente… De aceea fuseserăm invitați noi, cei de la ,,Păstorel”, pentru a le deschide studenților, gustul de a scrie. Așa că, ce mesaj aș putea formula eu pentru tineri?
Antoche Sibiana Mirela: Ce proiecte de viitor aveți?
Doru Melnic: Să editez al șaselea volum „Traista cu amintiri” – Supliment nr.3 la volumul „Ultima strigare…”, care va fi structurat la fel ca și celelalte Suplimente și va conține: poezii de dragoste, declarații vesele de iubire, amintiri, monologuri umoristice, epigrame.
Antoche Sibiana Mirela: Perioada tumultuoasă prin care trecem v-a afectat în vreun fel activitatea literară și dacă da, în sensul pozitiv sau negativ?
Doru Melnic: Perioada tumultoasă prin care trecem de peste 30 de ani, mi-a oferit în primul rând multe subiecte pentru parodii și pamflete… Deci din acest punct de vedere, aș putea spune că a avut un efect pozitiv. Dar ținând cont că temele din parodii și din pamflete, aduceau critici asupra unor aspecte social-politice, din viața noastră, nu cred că ar fi primite pozitiv de cei vizați în versuri…
Antoche Sibiana Mirela: La final de interviu, vă rog, lăsați un gând pentru cititori!
Doru Melnic: Din punctul meu de vedere eu prefer spectatorii, mai puțin cititorii, pentru că poeziile sau monologurile umoristice dacă nu sunt recitate sau interpretate artistic, pierd din valoare… Dacă un cititor lecturează rapid o poezie, fără să nuanțeze cuvintele sau citește rapid, din lipsă de timp, poezia nu și-a atins scopul… O interpretare actoricească a unei poezii sau a unui text, mărește valoarea poeziei sau textului… De aceea invit pe toți iubitorii de poezie și umor, să participle la evenimentele cultural-artistice, care au loc în Iași, mai ales că intrarea este liberă…
Sibiana Mirela Antoche, Jurnalist, membru UZPR
