O mamă greu încercată de soartă și diagnosticată cu cancer la sân are nevoie de ajutorul nostru

,,Mi-am văzut mai întâi copilul la un pas de moarte, imobilizat la pat, apoi am primit verdictul: cancer. Îmi amintesc și acum fața doamnei de la imagistică  M-a privit în ochi și mi-a răspuns așa: Cancerul e cancer nu e bun sau rău. Nu-mi venea să cred ce îmi aud urechile… Nu puteam crede că mi se întâmplă tocmai mie. Mai ales după ce timp de trei ani trăisem o altă tragedie. Copilul meu a căzut de pe o schelă, de la 14 metri înălțime, în timp ce construia o hală industrială în județul Dej. Luni de zile am stat cu el prin spitale, a fost supus la nu mai puțin de 8 intervenții chirurgicale. O perioadă a fost imobilizat la pat. Acum se poate deplasa singur, însă doar pe distanțe mici. În ziua în care am schimbat o dramă cu alta am plâns, am urlat încercând sa înțeleg de ce Dumnezeu mi-a dat din nou mie să duc o asemenea povară,” ne-a mărturisit Elena cu vocea tremurândă.

Astfel, universul unei mame a fost zguduit din nou din temelii. Deși a fost încurajată de medici, care i-au explicat că în acest moment există tratament pentru afecțiunea de care suferă, analizele de laborator arătau tot mai rău.

,,Am început de urgență chimioterapia. Fac naveta de la Piatra Neamț la București. Trebuie să plec la 12 noapte ca să ajung la 7 la spital pentru tratament. Este foarte greu, iar simptomele post-chimioterapie sunt îngrozitoare. Nu pot descrie starea de rău pe care o simt. Mă ține pe picioare doar chipul fiului meu, încurajările lui și îngrijorarea pe care i-o văd pe chip. Trebuie să îi demonstrez de sunt puternică!”

Pe lângă provocările emoționale, Elena trebuie să facă față și celor financiare. După mai multe ședințe de chimioterapie, Elena trebuie supusă unei operații de extirpare a ambilor sâni. Intervenția va fi făcută la Spitalul Memorial din București. Suma necesară, în valoare de 15.000 euro, reprezintă o povară suplimentară pentru Elena.

,,Gândul că nu-s bani și nu poți să te cauți m-a făcut să clachez în repetate rânduri. Dacă în ultimii ani eu eram cea care îl încurajam pe el să nu renunțe, să mai facă un pas cu cadrul metalic și încă unul, acum fiul meu e cel care mă susține moral. Rolurile s-au inversat, el mă încurajează să continui lupta și nu am de gând să îl dezamăgesc.”

 ,,15.000 de euro. Această sumă reprezintă șansa Elenei de a fi din nou alături de fiul meu, de a îi vedea zâmbetul în fiecare zi. Orice sumă virată în conturile Asociației „Salvează o inimă” o aduce mai aproape de vindecare, de viitorul pe care își dorește să-l aibă alături de familie și de toți cei dragi ei. Cancerul nu trebuie să fie un epilog, ci poate să rămână doar o tristă amintire. Depinde și de noi să schimbăm povestea de viață a Elenei