A intrat în vigoare noua lege a sănătății: persoanele neasigurate vor plăti mii de lei pentru spitalizare
Începând cu 1 august 2025, persoanele neasigurate din România se confruntă cu schimbări importante în accesul la serviciile medicale, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 141/2025. Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) nu mai decontează majoritatea serviciilor medicale pentru cei fără asigurare, cu excepția pachetului minimal extins care acoperă doar urgențele și prevenția.
Cum se calculează costurile medicale pentru neasigurați?
Noutatea majoră constă în aplicarea sistemului DRG (Diagnosis Related Groups), folosit deja în spitalele din România, care determină tariful final în funcție de complexitatea cazului. Astfel, costul final se stabilește prin înmulțirea tarifului mediu pe caz (TCP), estimat pentru 2025 între 1.800 și 2.000 lei, cu indicele de complexitate medicală (ICM), ce variază de la 0,4 (caz simplu) la peste 10 (caz complex).
-
Cazuri simple (ICM ~ 0,4): aproximativ 700-800 lei.
-
Cazuri medii (ICM 1–2): între 1.800 și 4.000 lei.
-
Cazuri complexe (ICM 5–10): peste 10.000 lei.
De exemplu, o internare cu un indice de complexitate de 1,64 și un tarif mediu pe caz de 1.854 lei va genera o factură de aproximativ 3.040 lei, sumă ce trebuie plătită integral de pacientul neasigurat.
Ce servicii medicale rămân gratuite pentru neasigurați?
Legea prevede un pachet minimal extins ce garantează accesul gratuit la:
-
Consultații de urgență sau pentru afecțiuni acute.
-
Testări gratuite pentru gravide (HIV, hepatite B și C).
-
Monitorizarea sarcinii.
-
Servicii de prevenție în cazul unor boli transmisibile sau epidemii.
În schimb, orice investigație de laborator, imagistică, analize sau tratamente care depășesc acest pachet minimal trebuie plătite integral de pacient.
Persoanele neasigurate au opțiunea de a achita voluntar contribuția la asigurările sociale de sănătate (CASS) în valoare de 2.430 lei anual. Plata acestei contribuții le permite accesul la serviciile medicale decontate, evitând astfel facturile mari în cazul spitalizărilor care nu sunt de urgență sau care depășesc pachetul minimal.