Caragiale, sărbătorit de Teatrul Național din Iași de Ziua Culturii Naționale, la 174 de ani de la nașterea sa

Cu prilejul Zilei Culturii Naționale, sărbătorită pe 15 ianuarie, la Sala Mare, de la ora 19:00, Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași oferă publicului spectacolul „D-ale carnavalului” de I.L. Caragiale, în regia lui Claudiu Goga, într-un demers care face parte din misiunea instituției ieșene de teatru, și anume promovarea patrimoniului cultural național prin punerea  în valoare a dramaturgiei românești clasice și contemporane.

Alegerea acestui titlu din repertoriu nu este întâmplătoare, întrucât tot în această lună, pe 30 ianuarie, se împlinesc 174 de ani de la nașterea marelui dramaturg. Astfel, Naționalul ieșean își propune să omagieze una dintre cele mai importante personalități ale literaturii române și să aducă în fața spectatorilor săi o operă emblematică, a cărei actualitate și forță satirică rămân viabile până în zilele noastre.

Spectacolul „Dʼale carnavalului” a avut premiera pe 8 februarie, anul trecut, iar din  distribuție fac parte actori și colaboratori ai Naționalului din Iași: Cosmin Maxim, Călin Chirilă,  Ticu Pușcașu, Horia Veriveș, Ionuț Cornilă, Dumitru Năstrușnicu, Andreea Boboc, Petronela Grigorescu, Ioana Aciobăniței, Robert Agape, Alexandra Azoiței, Luca Gumeni, Raoul Bogdan Ungurianu, Aurelian Iordache. Decorul este creat de Ștefan Caragiu iar costumele sunt semnate de Luiza Enescu. Video design: Andrei Cozlac.

Despre Caragiale, regizorul declară că „a avut inspirația și curajul de a aduce pe scenă lumea mahalalei (D’ale Carnavalului, O noapte furtunoasă, Conul Leonida față cu reacțiunea) sau lumea politică provincială (O scrisoare pierdută) și a făcut-o genial concentrându-se pe construcția unor situații comice și a unor personaje satirice care au surprins o parte consistentă a psihologiei poporului român. A făcut-o însă după canonul scrierii dramatice de la sfârșitul secolului XIX, adică folosind un limbaj blând, un limbaj «așa cum se cuvenea» să se audă pe scena teatrului acelor vremuri. Și poate din cauza acestui limbaj pare că a scris cu un fel de duioșie și tandrețe despre contemporanii săi. Spun asta pentru că dacă citești articolele de presă sau scrisorile sale, e evident că părerea lui despre concetățenii lui era mult mai dură decât reiese din scrierea dramatică. Dacă ar fi scris astăzi, eu cred – e o speculație, evident – că ar fi folosit un limbaj mult mai dur, vulgar poate, mai apropiat de cel al lui David Mamet de exemplu.”

La Caragiale, continuă Claudiu Goga, „catastrofa, drama, tragedia nu au nimic măreț. Cea mai mare catastrofă apare din întâmplare, banal, meschin, dintr-o greșeală naivă sau dintr-o prostie duioasă. Asta este și una dintre temele principale ale spectacolului meu cu D’ale Carnavalului…”

Piesa „Dʼale carnavalului” a mai fost montată la Teatrul Național ieșean în 1976, de regizoarea  Anca Ovanez Doroșenco, și 21 de ani mai târziu, de Sorana Coroamă-Stanca.