Palatul Braunstein din Iași – o cupolă a misterelor născută dintr-un pariu

Palatul Braunstein, clădirea somptuoasă din centrul istoric al Iașiului, are o istorie zbuciumată. Lăsată în paragină mulți ani, se pregăteşte să fie redată circuitului turistic şi cultural al Iaşului. Poveștile spun că evreul Adolf Braunstein a construit palatul pentru a eclipsa grandiosul Palat Cuza (astăzi Muzeul Unirii) .

Este una dintre clădirile simbol ale Iaşului, monument istoric și arhitectual, situat la kilometrul zero al oraşului. Asupra vechimii Palatului Braunstein există vii controverse. Unii spun că datează din anii 1840, alţii spun că a fost construit în anii 1900. Clădirea a fost naţionalizată în perioada comunistă, iar camerele palatului au fost împărţite ca apartamente sociale.

Palatul este format din 3 etaje şi parter și are o suprafaţă construită desfăşurată pe 2.530 de metri pătraţi. Fundaţia clădirii este realizată din cărămidă şi piatră, iar pereţii sunt din cărămidă. În 1915 a fost inaugurată cupola sa, o capodoperă stilistică și arhitecturală, inundată de lumină, palatul fiind gazda unei expoziţii de artă. Printre obiectele expuse atunci s-a numărat tabloul „Pax” al pictorului Octav Băncilă.

Palatul Braunstein şi Grand  Hotel Traian sunt singurele clădiri din zona Pieţei Unirii construite la sfârşitul secolului XIX – începutul secolului XX, care au rezistat până în prezent.

Clădirea a avut 3 mari cumpene, cărora le-a rezistat în chip eroic: anul 1932, când Iaşiul a fost inundat, multe dintre clădirile vechi fiind complet distruse; bombardamentele din 1944, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial; cutremurul din 1977.

În 1920, la primul etaj al clădirii funcţiona sediul Partidului Ţărănesc. Prin anul 1935, la parter era magazinul de bijuterii „Cristal”, la etaj sediul Partidului Ţărănesc.

Prin anii 70 a fost sediul magazinului „Victoria”. Clădirea a funcţionat şi ca hotel de lux, imediat după ce a fost construit. A mai găzduit „Farmacia Braunstein”, sedii de bănci, redacţii de ziare sau partide politice.

Adolf Braunstein, evreul care a construit clădirea, a trăit între anii 1842-1922. În catalogul întreprinzătorilor evrei din Moldova, Braunstein figurează ca proprietarul unor prăvălii de haine de pe Strada Mare (astăzi Bulevardul Ştefan cel Mare) în anul 1884. Acesta a cheltuit o sumă impresionantă din dorința de a oferi o replică pe măsură Palatului Cuza (actualul Muzeu al Unirii).

După Revoluție, moştenitorii săi au cerut retrocedarea clădirii, urmând o dispută lungă. În final Primăria a câştigat în justiţie dreptul de a administra clădirea, dar potrivit presei ieșene, trebuie să plătească moştenitorilor despăgubiri de 1.4 milioane lei.

Lucrările de reabilitare au demarat în octombrie 2018, când a fost semnat un contract de finanțare cu fonduri europene în valoare de 4 milioane euro. Vechiul Braunstein va fi transformat într-un centru multifuncțional care va include centre culturale, spații expoziționale, săli de conferință și alte facilități.

În cadrul subsolului vor fi amenajate spații anexă și spații de petrecere a timpului liber, relatează presa locală. La nivelul parterului va fi păstrată galeria de artă. Curtea interioară va comunica cu spațiul de lectură de presă străină.

Etajul I și etajul II vor găzdui centre culturale și o mediatecă. Holul va permite organizarea de expoziții temporare. În spațiul de la mansardă vor fi amplasate un auditorium și un spațiu expozițional.

Spre strada Cuza Vodă și spre Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt vor fi închideri vitrate curbate pe o direcție, care deschid perspective spre cele două străzi.

De asemenea, cupola din sticlă curbată și oțel realizată de o firmă italiană va oferi o panoramă perfectă spre Piața Unirii, strada Lăpușneanu și Copou. La nivelul mansardei, sub cupolă, va fi un amenajat un punct de belvedere cu un telescop.

Documentaristul și fotograful Ioan Matei Agapi, care a participat la toate vizitele lui Ceaușescu și Iliescu la Iași, a fost unul dintre chiriașii edificiului istoric. A lăsat în urmă o arhivă impresionantă de filme și fotografii, o adevărată cronică a perioadei, ba chiar a făcut greva foamei în momentul când a început hărțuirea sa de către autorități, care au decis să îl evacueze. Arhiva sa imensă era în pericol, fiind ținută în condiții improprii. ”Primarul (n.r. – Mihai Chirica) mi-a spus că sunt prea bătrân ca să mai stau în centru”, declara artistul cu amărăciune.

În 2018, fiica sa, regizoarea Nora Agapi, a lansat „Timebox”, documentarul ce spune povestea lui Ioan Matei Agapi. Filmul a primit Premiul cel mare la Saratov, mențiune specială din partea juriului la TIFF și multe alte distincții, inclusiv o nominalizare la Premiile Gopo. În 2020, fotograful octogenar a murit. O parte din Colecția Agapi, una dintre cele mai mari colecții vizuale private din România, a fost salvată de către fiica sa, printr-un proiect de scanare și digitalizare a celor peste 10.000 de negative din arhivă.