Obezitatea și sarcina – o perspectivă endocrinologică
Estrogenul și progesteronul sunt principalii hormoni ai sarcinii. Creșterea nivelului de estrogen în timpul sarcinii permite uterului și placentei să îmbunătățească vascularizarea și să transfere nutrienții necesari dezvoltării bebelușului. Se consideră că estrogenul joacă un rol important în dezvoltarea și maturizarea fătului. Nivelurile de estrogeni cresc constant în timpul sarcinii și ating apogeul în al treilea trimestru. Creșterea rapidă a nivelului de estrogen în primul trimestru poate fi răspunzătoare de instalarea grețurilor matinale. În al doilea trimestru, estrogenul joacă un rol major în dezvoltarea canalelor galactofore și pregătirea glandei mamare pentru alăptare.
Nivelurile de progesteron sunt, de asemenea, extraordinar de ridicate în timpul sarcinii. Schimbările în nivelurile de progesteron determină laxitatea sau slăbirea ligamentelor și articulațiilor din întregul corp.
Câștigul ponderal este normal și necesar dezvoltării normale a fătului. O serie de studii au evidențiat că atât câștigul ponderal scăzut, dar mai ales cel excesiv, sunt corelate cu complicații multiple neonatale ale fătului.
Recomandările privind creșterea în greutate în timpul sarcinii s-au schimbat de-a lungul timpului. La începutul secolului XX, medicii recomandau femeilor să câștige între 9 și 12 kg pe parcursul sarcinii. Însă, de atunci, cercetările privind factorii care contribuie la creșterea în greutate gestațională au evoluat considerabil. În același timp, compoziția corporală a populației de vârstă reproductivă, precum și comportamentul alimentar s-au schimbat semnificativ. În prezent, recomandările privind creșterea în greutate gestațională sunt mai adaptate și se bazează pe indicele de masă corporală (IMC) al femeii.
Femeile obeze au un risc semnificativ mai mare de a dezvolta hipertensiune arterială și preeclampsie. Obezitatea crește riscul de diabet gestațional, care poate avea consecințe pe termen lung pentru sănătatea mamei și a copilului, inclusiv un risc crescut de diabet de tip 2 după naștere. Femeile obeze sunt mai susceptibile la complicații în timpul nașterii, de la dificultatea inițierii spontane a travaliului, necesitatea unei cezariene, precum și riscuri crescute de infecții post-partum. Alte complicații sunt reprezentate de disfuncții ale simfizei pubiene (articulația care unește cele două oase pubiene) sau disconfort abdominal important prin prezența arsurilor gastrice rezistente la tratament.
Copiii născuți din mame obeze se confruntă cu riscuri suplimentare. Greutatea excesivă la naștere poate complica nașterea vaginală și crește riscul de traume la naștere. Există un risc crescut de defecte congenitale, cum ar fi defectele de tub neural (de la începutul dezvoltării fătului rămâne o deschidere la nivelul coloanei vertebrale sau al craniului) sau malformațiile cardiace. Expunerea intrauterină la un mediu metabolic alterat poate influența riscul de obezitate și afecțiuni metabolice (hipertensiune arterială, diabet zaharat sau risc de accident vascular cerebral) în viața de adult a copilului.
Gestionarea obezității în sarcină necesită o abordare multidisciplinară. Pentru programări, pacientele au la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.
www.arcadiamedical.ro
Dr. Ana Tofan, medic primar Endocrinologie, Arcadia
