Marco Polo e legendă. Mare explorator medieval, zice-se c-ar fi bătut la pas mai toată Asia. Actualele Kazahstan şi Pakistan, apoi China, Japonia şi Indonezia. Numai că dovezile legate de călătoriile lui cam lipsesc cu desăvârşire. Ca şi-n ce priveşte cariera vest atlantică a ceea ce se conturează drept echivalentul său bahluian. Madam Cosette.
Doamna încă domnişoară a răsărit ca din neant în politichia ieşeană acum patru ani. N-o ştia nimeni în urbe, iar dumneai s-a înşurubat vârtos, mai întâi ca ajutor de lider al foarte efemerei construcţii „Partidul Pentru Iaşi”. Asta era pe la 2015 toamna spre iarnă. Când cu „Colectiv” şi efervescenţa stradală. Cosette s-a înfipt rapid şi dedicat în prima linie a protestatarilor, a semnat imediat ţidula necsară înfiinţării noului partid moldav şi, tot cu aceeaşi iuţeală, s-a insinuat în conducerea proaspătului USR.
Apoi, ambiţii naţionale, a-ncercat să-i facă vânt pe tobogan lui Dan Barna, precum acesta-i făcuse lui Nicuşor Dan. Nu intrăm în amănunte, chestiune arhicunoscută şi prea mult comentată. Revenim la doamna încă domnişoară. A ieşit la interval cu un C.V. chitit să o valideze drept coorporatistă, doctor în ştiinţe economice, apoi întreprinzător de mare succes. Plecată în State încă de pe băncile facultăţii, la începutul mileniului. Acolo, bursă minoră, muncă majoră, tenacitate şi inspiraţie. Cum spuneam, o poveste despre succes, îndrăzneală şi iniţiativă particulară. Ajunsese figură proeminentă în industria financiară new-yorkeză, eroină de roman (ea însăşi spune că a fost botezată după numele unui personaj din „Mizerabilii”), schimba logodnicii/partenerii după cum bătea alizeul şi punea ban pe ban…
Şi, pe nepusă masă, lasă totul baltă. Bani, afaceri, carieră, logodnicii. Foşti, actuali şi viitori. Asiatici de felul lor, mai gălbejiţi precum primul, un coreean inocent. Ori mai asfaltici la culoare, cum au fost cei de după. Un nepalez, un kampuchian şi un vietnamez. Întrerupţi din când în când de-un sârb arţăgos. Care nu-i chiar atât de prost încât să viseze la un viitor comun cu specialista Cosette. Ci o trezeşte, din când în când, la realitate cu nişte dupaci pe după şale, trimiţând-o la produs.
Dar nu prin campusurile Coastei de Est, nici prin porturile Indochinei, ci taman pe malurile Bahluiului ei natal. Ar fi o primăriţă perfectă. Mai ales dacă vietnamezii care sapă şi clădesc apoi Iaşul cel nou o să prolifereze cu 4.000 lei pe lună net, casa, masa şi ţoalele asigurate. Ar fi decorul perfect pentru ea. Pentru noi, nu mai contează… E suflu nou în politică şi trebuie inspirat ca atare (va urma)