Iarăși trebuie să precizăm că nu este vorba de vreo recenzie, de data asta după romanul omonim al lui Cornelius Ryan și nu este vorba de ziua debarcării trupelor aliate în Normandia ci de debarcarea guvernului Dăncilă. Astăzi, așa cum toată lumea știe, a fost votată moțiunea de cenzură în spatele căreia se află cea mai amplă și mai pestriță opoziție a ultimilor ani.
Evident, existau o sumedenie de supoziții, reductibile, în esență, la două posibilități:
- Moțiunea va trece. Cred că era ipostaza de care se temeau toți, inclusiv inițiatorii moțiunii de cenzură. Nu există unanimitate în privința premierului care-i va lua locul Vioricăi Dăncilă, nu există guvern, nu există program de guvernare și, înainte de toate, nu există curajul de a prelua guvernarea cu câteva luni înainte de alegerile de anul viitor.
- Moțiunea nu va trece. În această situație, cea mai câștigată ar fi fost Viorica Dăncilă. Tot circul premergător zilei de azi se va fi dovedit un balon de săpun iar opoziția ar fi fost nevoită să accepte că nu este în stare să-și voteze propria moțiune sau că nu dorește cu adevărat schimbarea guvernului. Președintele Iohannis, care a susținut moțiunea doar așa, de amorul artei, ar fi declarat, spășit, că n-are încotro și trebuie să coabiteze cu partidul de guvernământ cel puțin încă o sesiune parlamentară iar doamna Dăncilă, revigorată politic de căderea moțiunii, intra în turul doi al prezidențialelor și pierdea victorioasă în favoarea neamțului.
Scăpat de spectrul lui Barna și cu mandatul al doilea asigurat, domnul Iohannis ar fi avut timp, până la alegerile parlamentare de anul viitor, să-și așeze ploile și să zguduie partidul doamnei Dăncilă suficient de mult pentru ca acesta să nu mai obțină nici pe departe scorul din 2016 și să intre în opoziție. În felul acesta, doamna Viorica Dăncilă va deveni liderul opoziției parlamentare, o poziție foarte importantă dealtfel, iar între ea și Iohannis va exista un soi de neutralitate binevoitoare, în amintirea zăpezilor de altădată!
Toată această situație îmi aduce aminte de anecdota aceea în care un evreu, panicat, se prezintă la rabin și zice:
-Măi Rabi, am încurcat-o, trebuie să plec pe front!
-Da de unde știi tu măi Ițic ?
-Păi am primit țidula de la comenduire!
-Ia adu încoace să văd și eu.
Aduce evreul țidula, rabinul citește și zice:
-Da, scrie aici că trebuie să te prezinți la unitate dar ai două posibilități: să pleci pe front sau să rămâi aici în țară, la instrucție. Dar hai să presupunem că pleci pe front, ai tot două posibilități: să ajungi în linia întâi sau să nimerești la compania spate, la aprovizionare. Dar hai să presupunem că ajungi în linia întâi, ai tot două posibilități: să scapi sau să nu scapi. Dar hai să presupunem că nu scapi, există două posibilități: să mori sfârtecat de-o bombă sau să mori creștinește, de-un glonte, să te poată îngropa familia cum se cuvine….
Prin urmare, stimați spectatori, a fost o zi al naibii de lungă și doar două posibilități…