Noul an a adus cu el o mare schimbare în strategiile celor patru “deontologi – independenţi” care se pretind a face parte din presa ieşeană. Considerat port-drapelul luptei împotriva “mafiei imobliare”, Tărzănelul Gachi si-a schimbat directia. Scrie despre popi plagiatori, nebuneala de la Socola, evident despre marea lui obsesie (primarul), laudă Părăsita şi Nulul şi diverse subiecte ce ţin de rubrica “fapt divers”. Nicio dezvăluire, nicio anchetă impetuoasă, de parcă nu s-ar mai construi nimic. Sau, poate că nu-l mai interesează domeniu, deşi e greu de crezut, că de-acolo vin bănuţii cei mulţi şi frumoşi, nu de la popă.
Ştafeta a fost preluată din mers de către colegii de gaşcă şi mânăreli. Cei doi pe care nu-i pot despărţi nici măcar liniuţele alea albe alcătuite din praf miraculos şi-au făcut încălzirea cu un atac la un modest dezvoltator sătesc, abia apărut pe piaţa construcţiilor, apoi au trecut la ceva mai amplu, patronul de la “Flux”, cu un interludiu ce-l are în centrul atenţiei pe un fost secretar de stat în guvernul Dăncilă.
Singur vorbitorul îi acompaniază. După acea bombă răsuflată cu vânzarea Complexului Ciric, ia în colimator şi el un antreprenor rural, ceva mai modest, specializat doar pe drumuri, alei şi uliţe. Mai puţin poduri. Tot ca mişcări de încălzire. Pământiul şarjează însă, lăsând să se înţeleagă că înfige sula-n coaste celor de la DNA. Iar ca mişcare de învăluire (dacă tot ne-am inspirat din jocul de fotbal), acelaşi individ dezvăluitor mâzgăleşte ceva despre Spitalul de la Leţcani, cum că Alexe l-ar fi lăsat intenţionat pe mâna vasluienilor.
Asistăm, aşadar, la nişte pase-n patru cu schimb de locuri oarecum neaşteptate. Tărzănelul să fi renunţat definitiv la specialitatea lui, imobiliarii? Greu de crezut. Iar ceilalţi trei, preocupaţi mai mult de mondenităţi, să se fi apucat aşa, peste noaptea dintre ani, de studiat PUZ-uri, legislaţie şi topografie, iarăşi greu de crezut. Mai curând, e jun “joc la derută”.
În altă ordine de idei, printre picături, “deontologii” nu scapă prilejul de a ataca liberalii şi de a lăuda pe cât se poate useriştii. Dacă trebuie, şi pesediştii.