Ca gazetar, mai ales dacă te pretinzi independent şi incisiv, nu prea ai momente de respiro. Când apare evenimentul, trebuie să fii pe fază. Ai o investigaţie, dezvăluire, ceva strong, iarăşi trebuie să fii primul care s-o arunci în spaţiul public. Mai cu seamă dacă eşti pe cont propriu, trăieşti doar din vizualizări şi din contractele de publicitate venite în urma numărului de cititori.
Ciudat, straniu şi absolut bizar, toţi aceşti muşchetari ai jurnalismului bahluian au proclamat un “time-out” cu începere din Ajunul Crăciunului şi care se va încheia cine ştie când.
Pe site-ul Tărzănelului, un singur text în ultimele cinci zile, un melanj cu iz de ciorbă reîncălzită, care arată mai curând a compilaţie de Facebook, decât a investigaţie jurnalistică. Subiect scremut, la fel şi asocierea cu ziarul Primăriei.
La ceilalţi “deontologi”, nimic-nimic. Sevraj din cauză de ghiftuiri excesive. Cam pleonastic, dar la ce fizic prezintă aceşti masculi, e o descriere de bon-ton. Tăcere totală pe-acolo.
Singurul care mai mimează ceva e cel de vorbeşte singur, Pământiul. Care pare să fi rămas cam pe geantă cu finanţele, iar acum prospectează poate e loc, poate pică ceva de pe la băieţii cu muşchi din Nicolina. Tare naiv omul, îi crede aduşi în Iaşi de inundaţia din 1970.
Unde sunt dezvăluirile, unde este impetuozitatea, unde sunt demascările? Ascunse după şorici, acoperite de piftie ori li s-o fi aplecat de-atâta cârnaţi, sarmale, salată boef, ţuiculiţe, vinişor ori liniuţe, ceva prafuri imaculate? Puicuţe, mai puţin, poate doar imaginare, într-un cotlon discret (atenţie la coate).