Cândva era pe cai aproximativ mari. “Cumpărase” Tele M de la proaspătul cetăţean canadian Dănuţ Prisecariu. Atunci, a intrat foarte mândru în birouri, a stabilit noile reguli, a schimbat tot fluxul jurnalistic după cum a vrut. la fel şi contractele comerciale. Unele, foarte puţine, le-a renegociat, pe altele le-a trecut la capitolul “diverse”. Adică, popular spus, ţepe. Stil de management care nu avea cum să fie deloc unul de succes, aşa încât, mult mai devreme decât s-a pronosticat, Aurică Dobaşu a renunţat atât la sediul din Codrescu, cât şi la brandul generat de prima televiziune din zona Moldovei.
Acum el se crede influencer, şi-a făcut un site şi se visează gazetar. Dar nu-i decât o gornetă, care se bucură la niscaiva firfirei de la amicii din USR+ şi de nişte foşti tovarăşi din PSD. A făcut o fixaţie. E musai să-l “atace” zilnic pe actualul şef al Consiliului Judeţean. Crede că-s dezvăluiri, pe când de fapt nu-s decât nişte lătrături de potaie puricoasă. Câteva exemple:
“Ieșit din ședința de Guvern cu ditamai coada între picioare, șeful PNL IAȘI a transmis ieșenilor că e mai bine să nu mai viseze struguri în guvernarea liberală pentru că sunt acri. Sigur, strugurii sunt foarte dulci pentru locuitorii Clujului, cărora PNL le-a repartizat 4,8 miliarde euro. Extrem de dulci sunt și strugurii în Timiș, PNL repartizând 2 miliarde de euro acolo”. OK, o mică precizare, e vorba de judeţul Iaşi, nicidecum de municipiul Iaşi. Foarte important aspect. Ca să obţii finanţări europene, trebuie să vii cu proiecte solide, întocmite meticulos, în timp, nu pe genunchi. Cine a fost, până mai deunăzi, şeful judeţului, cel care trebuia să le facă????
Istoria e prea recentă ca să poată fi uitată. Alexe, când a preluat mandatul, şi-a pus mâinile în cap. Ştia prea bine că, la ce i-a lăsat predecesorul, n-are nicio şansă. De aici şi parabola aia cu strugurii. Gorneta a dat-o la-ntors. Într-o tentativă ce denotă inteligenţă de repetent de-a patra pentru a treia oară, încearcă să zugrăvească realismul lui Alexe ca fiind o ieşire cu coada între picioare. Repetent şi la tehnicile de manipulare acest sublim haplea al presei ieşene…
O altă chestie, o postare în Costel Alexe care arată şi destul talent literar e întoarsă peste cap, răstălmăcită rudimentar de proaspăta gornetă. Pe scurt, Alexe a transmis simplu şi clar: “nu promit ceea ce nu-s sigur că pot să fac”. Sau, cum spunea marele antrenor Emerich Jenei, “nu-mi fac iluzii, ca să n-am deziluzii”. Corect faţă de alegători. Asta pot să fac, garantez că fac; asta nu şi nu mă bag.
Iată postarea (e chiar literatură) a lui Alexe şi interpretarea decăzutului:
”Într-o noapte rece, un miliardar a întâlnit un biet bătrân, afară. L-a întrebat: “nu simți că este frig afară și nu porți niciun palton”? Bătrânul a răspuns: “Nu am, dar m-am obișnuit cu asta”. Miliardarul i-a răspuns: “Așteaptă-mă. Am să intru acum în casa mea și am să-ți aduc unul.” Bietul bătrân a fost atât de fericit și a spus că îl va aștepta. Miliardarul a intrat în casă și l-a uitat pe bătrân. Dimineața, și-a amintit de acel biet bătrân și a ieșit să-l caute, dar l-a găsit mort din cauza frigului, dar a lăsat o NOTĂ: “Când nu aveam haine calde, am avut puterea de a lupta cu timpul rece, pentru că eram obișnuit cu asta, dar când mi-ai promis că mă vei ajuta, m-am atașat de promisiunea ta și asta mi-a luat puterea de a rezista. MORALA: Nu promite nimic, dacă nu-ți poți păstra promisiunea. S-ar putea să nu însemne nimic pentru tine, dar ar putea însemna totul pentru altcineva!”.
Frumoasă pildă, Dobaşu o foloseşte însă ca argument pentru lupta de clasă. După care declamă teatral: “PNL are președintele ţării, premierul, șeful de CJ, primarul şi cu ce se alege Iaşul? cu ZERO”. Exact. Numărul proiectelor de infrastructură lăsate de Maricel Popa. De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere.