Fiind născut de ziua marelui prooroc Ioan Botezătorul, cel mai mare poet simbolist roman a primit numele acestuia. Acum 139 de ani se năștea la București Ion Minulescu, autorul nemuritoarelor ”Romanțe pentru mai târziu” precum și al altor volume de poezie și proză, rămase texte de referință în literatura română.
Astăzi, când se împlinesc 139 de ani de la nașterea sa, vă oferim una dintre nemuritoarele sale poezii, care poate fi citită și interpretată în orice cheie dorim, inclusiv în cheie politică.
Acum, la început, de an, dedicăm această poezie tuturor politicienilor pe care politica, această amantă atât de atrăgătoare dar atât de parșivă, i-a înșelat sau îi va înșela cândva.
Celei care minte
Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine…
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert,
E vechi păcatul
Și nu ești prima vinovată!
În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ți-am presărat garoafe
Și maci,
Tot flori însângerate.
Și cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate.
Iar în covorul din perete ca și-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiță
Și-un ram uscat de-eucalipt.
Dar iată,
Bate miezul nopții..
E ora când amanții altdată
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată…
Deci vino,
Vino și desprinde-ți din pieptenul de fildeș părul,
Înfige-ți în priviri Minciuna
Și-n caldul buze Adevărul
Și spune-mi:
Dintre câți avură norocul să te aibă-așa,
Câți au murit și câți blesteamă
De-a nu te fi putut uita?
Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine…
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert-
E vechi păcatul
Și nu ești prima vinovată.
Deci nu-ți cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ți cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alții
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Și nu-ți cer patima nebună și fără de sfârșit
Nu-ți cer
Nimic din ce poetul palid
Cerșeșete-n veci de veci stingher.
Voi doar să-mi schimbi, de poți, o clipă
Din șirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet infinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împletești cununa de laur verde
Și-n priviri
Să-mi împietrești pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Și-așa tăcuți,
Ca două umbre, trântiți pe maldărul de flori,
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Și mâine s-o sfârșim în zori.