O să facem astăzi, cu lehamite, o excepție de la regula noastră de a spune, pe scurt, povești interesante sau elogioase, despre personalități sau evenimente care au avut loc în trecutul țării sau al umanității, în fiecare zi, a fiecărui an.
Vom aminti astăzi, doar cu scopul de a atrage atenția asupra unor astfel de greșeli electorale și de a nu le repeta, despre două zile nefaste din istoria recentă a României. În aceeași zi de 20 decembrie dar în ani diferiți, respectiv 2000 și 2004, au depus jurământul de președinte al României, două persoane care, într-o țară civilizată, educată și cu mai multă cultură democratică, ar fi fost demult la pușcărie. Este vorba despre Ion Iliescu ajuns în 2000, pentru a treia oară președinte al României și despre Traian Băsescu, pe care am avut proasta inspirație să-l alegem președinte în 2004.
Primul este și în momentul de față, inculpat în celebrul dosar al mineriadelor iar despre cel de-al doilea, ce să mai vorbim? A vândut flota, a pervertit justiția, a creat statul paralel, a cumpărat, prin odraselele sale, sute de hectare de teren în condiții dintre cele mai dubioase, și-a acordat sieși, în calitate de Primar General, o casă în București la preț de garsonieră, în fine, o adevărată catastrofă pentru țara aceasta.
Este, prin urmare, data aceasta de 20 Decembrie, o zi mai puțin fastă, mai degrabă una de reflecție și de comemorare a unor evenimente triste, care n-ar fi trebuit să aibă loc și care au ținut România pe loc pentru 15 ani de zile. Vă mai aduceți aminte zâmbetul larg al lui iliescu, cu care a cules voturile bieților neștiutori de carte sau rânjetul sardonic al lui Băsescu care ne promitea că vom trăi bine?
Două accidente umane în istoria recentă a țării, doi inculpați care n-ar fi trebuit să ajungă niciodată președinți ai României.