În Sâmbătă Mare a anului 1579, stăpânitorii turci au interzis patriarhului și creștinilor ortodocși să intre în Biserica Invierii pentru ceremonia primirii Sfintei Lumini din cauza armenilor, care platiseră 9000 de galbeni să fie lăsați să slujească acolo.
La timpul respectiv dar și până astăzi, armenii erau singurul popor crestin care avea un cartier întreg în Ierusalim, unii dintre ei fiind deosebiți de înstăriți.
Cu toate acestea Sfânta Lumină nu a coborât pe piatra Mormântului Sfânt, la slujbele săvârșite de dânșii….
Patriarh al Ierusalimului la acea vreme era Sofronie al IV-lea, și se afla în primul an al patriarhatului său. Cu toate acestea, i s-a interzis pe nedrept, să participe la primirea în chip minunat a Sfintei Lumini și chiar a intra în Biserică. Aflându-se in aceasta situatie, patriarhul s-a rugat toată ziua lângă o coloană din partea stângă a ușii de intrare în Biserică.
După apusul soarelui, coloana s-a despicat și Sfânta Lumină a izvorat din interiorul ei. Atunci s-au aprins lumânările pe care le ținea patriarhul, iar apoi a aprins și poporul, după obicei, de la acelea pe care patriarhul le ținea în mâini, iar cei ce rânduiau accesul în Biserica cea mare a Sfântului Mormânt, văzând această minune, au deschis ușile și au permis patriarhului și poporului ortodox să săvârșească sărbătoarea cea slavită a Sfintei Învieri.
