Latinii aveau o vorbă mai sofisticată: Fugit ireparabile tempus! Care va să zică, vremea curge inexorabil, pentru toată vietatea de sub soare, fie om, fie euglenă verde. Odată cu darurile de Moș Crăciun, acolo unde se întâmplă să fie, sărbătorile de iarnă ne prilejuiesc o tainică reflecție, fiecăruia dintre noi, cu privire la anul care tocmai a trecut.
Oameni cu funcții înalte sau muritori simpli, somități academice sau săpători de șanțuri, oameni liberi sau încarcerați, cu toții aruncăm o privire peste umăr și fără să vrem facem socoteala, facem bilanțul anului vechi, înainte de a-l saluta pe cel nou. Pentru cei care s-au aflat, într-un fel sau altul, pe traiectoria banilor, bilanțul este unul financiar și stârnește un sentiment plăcut la lingurică, sentimentul acela de siguranță pentru ziua de mâine, pe care ți-l dă contul gras din bancă sau servieta cu bani pusă bine la păstrare. Sigur că vulpile care n-ajung la struguri au născocit de-a lungul vremii, o zicală, cum că banii, cu cât sunt mai mulți cu atâta îți provoacă dureri de cap!
Pentru cei care au obținut funcții, bilanțul este unul profesional sau politic, după cum îi felul demnității publice sau private pe care s-au așezat. Aceleași vulpi, nesatisfăcute culinar dar cu bagajul plin de cârcoteli, au și aici un comentariu: este infinit mai greu de păstrat o funcție decât de obținut una!
Mai sunt printre noi și oameni care, în anul care a trecut, așa plin de covid cum a fost și este încă, au punctat la capitolul matrimonial. Pentru așa o realizare, vulpile acelea cârcotașe au născocit petrecerea burlacilor, o ultimă destrăbălare, la care dăm cu căciula de pământ, menită să ne consoleze pentru ceea ce urmează: o lungă perioadă de trai în doi, care ne cam sperie!
În fine, mai este o categorie de români, cărora anul care trece nu le-a adus mare lucru. Ei sunt aceia pentru care vulpile cârcotașe n-au născocit nici un proverb dar care se consolează, de la un an la altul, cu cea mai utilizată expresie a tuturor timpurilor: ferească Dumnezeu de mai rău! Oamenii aceștia n-au nici grija banilor prea mulți, nici povara funcțiilor înalte, nici apăsarea succesului nemăsurat în viață!
Ei sunt oamenii de pe zebră, anonimii pentru care s-au inventat statisticile și cabinele de vot, cei care le dau bătăi de cap guvernanților în ceea ce privește coșul zilnic și alocația pentru copii. Oamenii aceștia, printre care ne numărăm și noi, sunt cei pe care Alexandru Lăpușneanu îi numea, cu spaimă, ”proști dar mulți”! Nu suntem siguri dacă ei ar privi cu ochi buni urarea de mulți ani fericiți pentru că nu suntem siguri că oamenii aceștia cunosc semnificația termenului! Așa încât, cu modestie și maximă empatie, le dorim românilor să fie sănătoși ca să le poată duce pe toate, așa cum le primesc de la Cel de sus!