În aceste zile tensionate, în care cea mai veche și mai puternică democrație a lumii stă pe un butoi cu pulbere, am citit cu interes, ca de fiecare dată, un editorial al lui Sorin Roșca Stănescu, intitulat ”America prafului de pușcă”, în care renumitul jurnalist afirmă următoarele: ”acum avem însă de-a face cu o provocare aproape exclusiv de politică internă”.
Cu ”impertinența” pe care o presupune diferența de calibru între SRS și noi ne permitem să-l contrazicem și să spunem că afirmația domniei sale este ușor eronată. Problema este un pic mai complicată și mai amplă, toate aceste anomalii electorale, de neimaginat în urmă cu un deceniu sau două, având un vector comun: informatizarea procesului electoral. Am uitat cu toții scandalul care a însoțit instalarea lui Donald Trump la Casa Albă, legat de hackerii ruși care ar fi boicotat-o pe Hillary Clinton, la ordinul personal al lui Vladimir Putin.
De pe arhicunoscuta Wikipedia citim următoarele: ”Departamentul pentru Securitate Internă (DHS) și Departamentul Directorului Comunității Naționale de Informații (DNI), condus de James R. Clapper, a emis o declarație comună la 7 octombrie 2016 despre influența rusească asupra alegerilor prezidențiale din 2016 din SUA. La 9 decembrie 2016, înalți oficiali ai administrației Obama au declarat că Rusia a furnizat site-ului WikiLeaks mii de emailuri piratate de la Comitetul Național Democrat (DNC) și de la președintele campaniei lui Hillary Clinton, John Podesta, cu scopul de a influența rezultatul alegerilor. Mai târziu FBI-ul a confirmat această declarație”.
Ei bine, în acele vremuri pașnice când votul electronic și mediile de socializare erau doar niște ficțiuni imaginate de Jules Verne, Isaac Asimov sau Arthur C. Clarke, astfel de scandaluri nu puteau avea loc iar fraudarea procesului electoral era o sintagmă necunoscută. Alegătorii își exprimau opțiunea pe buletinele de vot tipărite pe hârtie, care intrau apoi într-o străveche și foarte sigură procedură aritmetică de numărare a voturilor.
Rezultatele erau consemnate în borderouri electorale, care erau transmise fizic la birourile electorale de circumscripție și de acolo la biroul electoral central, unde puteau fi verificate și renumărate oricând.
Astăzi, procesul electoral s-a ”ameliorat” de o manieră catastrofală, raportarea fiind efectuată exclusiv electronic, adică prin intermediul celui mai vulnerabil vector, din mai multe puncte de vedere. Mai întâi, cei care fac raportarea sunt oameni iar oamenii pot deveni sau pot fi convinși să devină coruptibili și corupți. Cu alte cuvinte, de la miile de operatori informatici care raportează voturile, până la cel care le centralizează, procesul poate fi foarte ușor viciat.
Apoi, a devenit frecventă implicarea bandiților informatici, adică a hackerilor, pe tot traseul procesului electoral, de la debutul campaniei electorale până la contabilizarea voturilor. Prin urmare, stimate domnule SRS, problema, din păcate, nu este una de politică exclusiv internă ci una de amplitudine globală, aproape insolubilă la momentul actual.
O parte dintre miile sau zecile de mii de hackeri care operează astăzi, pot sparge codurile de securitate ale oricărui server, fie el de la NASA, de la PENTAGON sau de la NATO, așa cum s-a dovedit că au făcut-o deja! Este, pentru acești bandiți informatici, bine plătiți, o joacă de copii să umble brambura prin serverele electorale și să modifice, după bunul plac, opțiunea electoratului.
Umila noastră pricepere în aceste probleme complicate ale politicii globale ne îndeamnă să avansăm o ipoteză: asistăm, de câțiva ani încoace, la o veritabilă ofensivă împotriva democrației, iar principala armă este internetul! Din Rusia până în Chile și din America până în Noua Guinee, acolo unde interesele o cer, ajunge la putere cine trebuie să ajungă, nu cine este votat de electorat!
Din păcate, regulile democrației clasice, bazate pe empatia socială și pe respectul pentru opțiunea celuilalt sunt eludate la scenă deschisă de oportunitățile aproape infinite oferite de mediul virtual și de paginile de socializare. Manipularea insidioasă în mediul virtual a opiniei publice a fost ridicată la rang de artă iar comunicarea aproape instantanee prin internet și vehicularea informațiilor din surse dubioase duc în derizoriu orice demers electoral.
America prafului de pușcă, așa cum o definește reputatul jurnalist, se arată a fi, din ce în ce mai evident, sub aspect democratic, America prafului de pe tobă. Asedierea Congresului Statelor Unite de către proprii cetățeni este doar vârful aisbergului, este semnalul că și acolo, democrația a murit de multă vreme!